The winners...and the fun!!!

Mi-e somn, am dormit vreo 4 ore noaptea trecuta (de la 4 la 8...v-am zis ca ma uit la Anatomia lui Grey:D), toata ziua am umblat de colo colo si sunt obosita...dar nu vad nici un remediu mai buna pentru asta decat o galerie de fotografii din copilarie care sper sa va incante si sa va aduca zambetul pe buze, la fel cum au facut si in cazul meu.Dar sa incepem cu partea I a concursului, si anume articolele despre eul interior. Participantii au fost 5 la numar:


Ramona J. care este o exceptie si a participat cu 5 articole, deoarece nu se putea hotara...bineinteles, aceste articole i-au asigurat un singur "bilet de participare".
1. http://colourmeprettyamo.blogspot.com/2010/09/cause-its-hard-to-hold-candle-in-cold.html2. http://colourmeprettyamo.blogspot.com/2010/08/that-was-just-moment-in-time.html
3. http://colourmeprettyamo.blogspot.com/2010/08/why-does-it-always-rain-on-me.html4. http://colourmeprettyamo.blogspot.com/2http://www.blogger.com/post-create.g?blogID=4769958581753171863010/08/you-took-something-perfect-and-painted.html
5.http://colourmeprettyamo.blogspot.com/2010/08/sa-ucizi-o-pasare-cantatoare.html

Sadie - http://septembriejoi.blogspot.com/2010/09/24-plus.htmlDracsor - http://www.dracsor.com/pozne/particip-la-un-concurs
Happy Accesories - http://happyaccesories.blogspot.com/2010/09/un-mic-concurs-d.html
Ralu - http://oqueijozangado.blogspot.com/2010/09/moment-de-redescoperire.html

Fiecare a oferit cat a simtit...unii mai mult, altii mai putin insa concluzia e una: nu oricine e dispus sa vorbeasca despre propria persoana intr-un mod atat de sincer si public cum ma asteptam eu iar asta s-a vazut pe deplin in aceste articole...unii au luat sensul strict al expresiei "misterul nickname-ului" altii au vazut dincolo de ea ceea ce am vrut sa spun eu de fapt prin aceasta metafora.
Va multumesc pentru participare fetelor insa castigatoarea nu poate fi decat una, iar dupa ce v-am scris numele pe biletele si le-am amestecat intr-o palarie de plaja care mai are inca urme de nisip pe ea, am aflat ca aceasta este Sadie. Felicitari, draga mea...sper sa te bucure premiul!:)
Acum urmeaza partea fun a concursului, galeria de poze din minunata copilarie. Enjoy! ...pe mine cu siguranta m-au inveselit:D
Aplauze va rog pentru Ana-Maria L., "o leoaica zambareata, optimista si usor naiva"!...aceste trasaturi se si observa din poza dupa parerea mea:)
"Visul meu este sa-mi construiesc o casa cu prispa in satul natal al sotului meu. O casa decorata in stil taranesc cu paturi inalte si stergare albe :) . Sa am o livada din rodul careia sa fac dulceturi naturale si in care sa alerge nepotii ziua intreaga. "


Urmeaza Anca a carei poveste mi s-a parut chiar deosebita incat am zis ca merita sa o public pe toata.
"Copilaria este o experienta unica, de care trebuie sa profitam din plin pentru ca numai atunci suntem lipsiti de griji, ocrotiti...Eu pot spune ca nu am avut o copilarie tocmai fericita, nu am avut copii la bloc cu care sa ma joc pe un presulet si nici bunici la tara nu am avut. Asadar am fost un copil singuratic, ce isi aduna jucarelele sub birou si considera ca aia este "casa" lor. Bunicii din partea tatalui nu au fost niciodata apropiati de mine, din niste motive pe care nu le voi intelege niciodata. Nu au fost prezenti la multele serbari de la gradinita sau scoala, pe cand prieteni ale mamei sau bunicii din partea ei au fost...si parca ma iubeau mai mult. Unchiul meu vitreg m-a iubit mult mai mult decat matusa mea de sange (tot din partea tatalui) care imi spune numa lucruri bune despre altii, iar mie imi repeta ca voi ramane grasuta si piticuta (am fost cam dolofana cand eram mica). Cand am aflat ca unchiul meu vitreg a murit am simtit ca s-a rupt o parte din mine...cel cu care jucam carti, pe care il calaream nu mai era. Atatia ani au trecut si imi e un dor nebun de el, mi-as dori sa-l mai strang o data in brate, sa vada cat am crescut si sa aud un cuvant bun de la el. Nu avea nicio legatura de sange cu mine si totusi il iubeam mai mult ca pe propriile rude, ce nu s-au sinchisit sa vina sa ma vada cand am iesit de la maternitate, au venit sa ma vada abea dupa 6 luni!Mereu am fost o persoana timida si nesigura, nu prea am avut prieteni...iar cei pe care ii aveam si ii pretuiam, m-au dezamagit. Au fugit la persoane mai deschise, mai vorbarete...Astfel am ajuns sa devin extrem de negativa, m-am refugiat in jocurile de care tot vorbesc pe blog si in desenele Disney. De fiecare data cand ma jucam, simteam ca sunt intr-o alta lume, o lume buna, unde binele invinge.
Acum ca am mai crescut, am reusit sa nu mai fiu asa negativa, sa fiu fericita vorbareata si haioasa. Uimitor mi se pare faptul ca eu mereu am fost asa...dar nu aveam curaj sa arat asta. Am avut si o persoana ce m-a sprijinit si ajutat sa trec peste toate problemele care s-au mai ivit intre timp. Mama mea a devenit somera si nu a suportat prea bine gandul, astfel a cazut in patima bauturii si mi-a facut viata un calvar...Dar nu o condam, stiu ca ii este greu si ca a dus si ea o viata destul de grea. Totul parca m-a facut mai puternica.
Sper ca nu am lalait prea mult...dar chiar am vrut sa-mi astern sufletul. Si chiar am facut asta, mi-au curs multe lacrimi in timp ce scriam. E greu sa nu ai o familie calda in jurul tau cand esti copilas. E foarte greu sa nu ai prieteni. Dar daca ai o fire puternica (si presupun ca am) treci peste totul si transformi raul in bine."


Drum roll, please...Elenaaa!
"Eram la serbare in clasa a III-a. O scurta descriere... hmmm... nimic mai potrivit decat poezia pe care o aveam de spus :) :

Iată-mă, sunt româncuţă,
Cam micuţă, dar drăguţă.
În picioare-am opincuţăŞi la brâu port tricolor,În cap, năframă cu flori.
Am si ie cu altiţe,
Poale mândre c-ale mele,Mititele, frumuşele,
Spuneţi, care fată mare
Se făleşte că le are?
Catrinţă mea e frumoasă
Cum ştie mama să coasăŞi la gât mi-am pus mărgele
Tot dintr-ale mamei mele.
Iată-mă, sunt româncuţă,
Cam micuţă, dar drăguţă.


Ghici cine sunt? Cea cu baticut alb pe cap, asezata in fata bradului de Craciun!"

Pampananampampam :Elida si botoseii roz!
"Poza pe care am ales-o este de prin 1992 cred.. avem 2 ani si ceva, si eram tare incantata ca mi se faceau poze. Am si acum rochita care o purtam in poza respectiva, botosei din pacate nu stiu ce s-a facut cu ei.
Este si dintre primele poze care le am color de pe vreme aia (de fapt nu am decat cateva poze)."
Poza Irinei nu cred ca mai are nevoie de comentarii:D
"Cred ca poza vorbeste de la sine,nu are nevoie de multe lamuriri.Ai mei erau plecati si niste rude apropiate s-au gandit sa se amuze putin pe seama mea Vezi si tu ce a iesit...Mai razi mult?
La inceput nu eram prea mandra de poza dar cand am vazut cate rasete starneste am zis de ce nu ?"
Irina D. :D
"Cum n-am putut să aleg o singură poză, am atașat câteva din preferatele mele, într-o oarecare ordine cronologică.
În prima poză aveam 6 luni și mai multe nu sunt de spus, cred că poza spune tot
În a doua aveam aproape un an. Începuseră sa apară dințișorii și rodeam tot ce apucam. Cred că cel mai mult iubesc următoarea poză, făcută la țară, la bunici. Aveam în jur de 3 ani. De mică am iubit animalele, în special pisicile. Am crescut împreună cu acel motănel pe care l-am iubit tare mult. Iar ultima este făcută la pădure, la un picnic și aveam vreo 4 anișori. Cum venea primăvara și se făcea mai cald, aproape în fiecare weekend tot familionul se urca in mașină și mergeam la iarbă verde.
Am incercat să-ți arăt câteva etape din copilăria mea plină de peripeții și descoperiri, pe care o prețuiesc mai mult decât orice. Sper să-ți placă."
Ne plac, te asiguram:D



Catalina :D
"Poza pe care v-o trimit mi se pare reprezentativa atat pentru copilaria mea (linistita, dar foarte des punctata de şotii si de momente haioase), cat si pentru relatia dintre mine si surioara mea mai mica (suntem complet diferite, dupa cum se observa si in poza, in modul cum aratam: eu eram negricioasa si bruneta, ca un dracusor de copil, iar ea blonduta, cu tenul alb si aratand ca un ingeras).
Concursul dumneavoastra ma face sa imi doresc sa scotocesc printre albume, sa vad din nou cum eram pe vremuri. O sa fie interesant, sa ma privesc pe mine-copilul cu alti ochi, de adolescenta :)"Nicoleta
"Plimbare prin gradina bunicilor (poate chiar prima), descoperind frumusetea florilor. Au trecut cam 24 de ani de atunci, dar chiar si acum ma incanta parfumul suav al crizantemelor si clipele petrecute in natura..."
Oana R.
"Copilaria - somn, vis, libertate, zambet, raset zgomotos, FERICIRE. Da, copilaria mea a fost una extrem de frumoasa, poate de aceea mi-o aduc aminte cu atata nostalgie.. Am fost un copil fericit.
Important e sa fii fericit, desi unii pot considera fericirea un lucru greu de atins. Eu cred insa ca ea se afla in lucrurile marunte. Eu cred ca daca esti fericit ii poti face si pe ceilalti fericiti. Poate ca nu o sa fii fericit tot timpul dar trebuie sa privesti lucrurile cu optimism, sa zambesti, sa razi. Rasul e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla iar zambetul e cel mai de pret lucru pe care il poti oferi cuiva. Si pastreaza intotdeauna in sufletul tau o mica parte din copilarie - probabil cea mai frumoasa etapa a vietii. Asa gandesc eu..poate ca nu m-am desprins de copilarie, poate ca doar ma agat de maturitate si ravnesc spre altceva. Sunt inca un copil care nu-i intelege pe ceilalti de ce nu vor si ei sa mai fie copii..."


Oana S.
"As putea spune despre mine ca am fost (mai sunt un pic) baietoasa si cu greu ma imbraca mama in rochite si fustite. Se vede si din poza dupa expresia fetei ca nu imi placea sa stau pe masa, imbracata frumos si sa pozez cu o papusa uriasa langa mine...Din cate zice mama, am ramas cu sechele dupa isprava cu poza si am aruncat papusa de pe balcon de vreo 3 ori pana sa o puna mama undeva la loc sigur :). Habar n-am de ce am ajuns sa urasc papusa, cred ca am fost geloasa :)).

Am scapat de fobia fustelor si a rochiilor, dar inca mai par speriata in unele poze :)"

Grozav, nu-i asa? Pe mine m-au binedispus fantastic aceste poze motiv pentru care vreau sa va multumesc pentru participare, fetelor, tot prin niste poze...ale mele, pe care le gasiti in postarea anterioara, adica mai jos, deoarece Bloggerul nu ma lasa sa le postez cum trebuie aici.

Acceasi palarie de plaja cu urme de nisip a dictat ca Elena este castigatoarea! Felicitari, draga mea:)

Rog castigatorii sa imi trimita un mail cu adresa lor pentru a putea expedia coletele marti (nu luni pentru ca, dupa cum ziceam mai devreme, am si eu un examen de dat).

Sper ca v-a placut ce a iesit:)....mi-ar fi placut sa ofer premii tuturor dar asta nu prea se poate, nu-i asa? Oricum, vor mai fi astfel de concursuri, chiar destul de curand, cand blogul va implini un an...asa ca fiti pe faza.
Pana atunci insa, eu va las, un pic nostalgici sper, cu speranta ca fiecare va incerca sa readuca un pic in copilarie in viata de zi cu zi.

V-am pupat!

Tweet