Ce ma face fericita - tag

"Ce ma face fericita", iata ce tag am primit de la Sadie, tag care, trebuie sa recunosc, mi-a dat mari batai de cap si vreme de trei zile am tot ezitat sa raspund. E un subiect "mare" si "plin" nu pot sa il tratez cu superficialitate mai ales ca eu se pare ca am o problema cu fericirea..ori nu o gasesc, ori e aici cu mine insa nu imi dau seama de prezenta ei.  M-am uitat la ce au raspuns celelalte fete si toate raspunsurile lor respecta zicala "Fericirea sta in lucruri marunte". Ei bine, la mine nu e asa, la mine in lucruri marunte stau bunastarea si bucuria de moment, in lucrurile marunte pe care le fac pentru placere sta personalitatea mea. 

Fericirea e ceva prea mare ca sa stea in lucruri marunte daca nu vorbim, bineinteles, de fericirea de moment pe care eu de fapt o consider bucurie si e o diferenta mare intre cei doi termeni. Fericirea inseamna o multumire placuta care iti cuprinde fiecare particica de suflet si simti ca nu iti mai doresti nimic, ca nu mai ai nevoie de nimic...fericirea inseamna sa ajungi intr-un punct care nu urca nici nu coboara, intr-un platou al existentei umane in care nu mai ai nicio dorinta si sa vrei ca totul sa ramana exact asa cum e, nimic in plus nimic in minus. Desigur, uneori platoul senin se continua cu o vale adanca sau cu un urcus greu dar pentru o perioada de timp (destul de lunga) ai trait in fericire...apoi s-a intamplat ceva, a venit criza, ti-a taiat 25% din salariu sau ti-a adus firma in prag de faliment, te-a facut sa-ti pui intrebari la care inainte nici nu te gandeai (Cu ce o sa-mi intretin copiii? Ce fac cu creditul?) si s-a dus cu fericirea ta. Fericirea de moment se numeste bucurie in viziunea mea iar ea este complet normala pana si in vietile cele mai pline de greutati.

Omul are tendinta sa isi doreasca din ce in ce mai mult si isi pune fericirea in "urmatorul lucru"...daca obtin si aia o sa fiu fericit, daca imi cumpar nu stiu ce o sa fiu fericit si tot asa cand de fapt, poate ca fericirea sta in drumul pe care il faci de la dorinta la realitate. Eu spre exemplu sunt fericita cand lupt sa fac ceva ce mi-am dorit si propus si fericirea este cu atat mai mare cu cat lucrul respectiv a fost mai greu de obtinut...si nu, nu este de moment, dureaza destul timp, destul timp cat sa ma simt pe acel platou de care va vorbeam.

Cineva mi-a spus odata ca eu am o tendinta spre nefericire si am contrazis temeinic aceasta afirmatie. La un moment dat am inceput sa ma indoiesc de asta si  ma intrebam oare cat de nerecunoscatoare si egoista pot fi astfel incat sa nu fiu fericita cu viata pe care o am. Adevarul este ca sunt o persoana foarte exigenta si perfectionista, mult mai exigenta cu mine decat cu ceilalti  si  poate e normal sa fiu exigenta si cu fericirea asta...poate ca fericirea trebuie sa fie mai mare pentru mine decat in mod normal ca sa o simt. Si, ca o declaratie completa de egocentrism, sunt fericita ca sunt asa cum sunt si ca sunt capabila sa fac lucrurile pe care le fac asa cum le fac, iar fericirea asta dureaza...o viata-ntreaga! Sunt fericita ca imi fac parintii mandri iar asta dureaza de asemenea o viata-ntreaga. Sunt multumita si mandra de mine si de ceea ce am realizat pana acum iar asta ma face fericita...

Stiu, suna ciudat ceea ce spun, arogant si incredibil de egocentrist, faptul ca nu atribui fericirea persoanelor din jurul meu dar nu va grabiti sa ma acuzati, pentru ca inca nu am terminat. Ideea e ca, in mine, eu cea de azi, se regasesc toate persoanele care mi-au trecut prin viata si m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum, ele fac parte din fericirea mea prin simplul fapt ca fac parte din mine. Eu sunt o suma de elemente preluate de la diversi oameni...sunt omenia, inteligenta, coloana vertebrala si spiritul de initiativa al parintilor mei, sunt bunatatea si darnicia bunicilor mei, sunt veselia cateilor mei, sunt distractia prietenilor mei, sunt daruirea invatatorilor si profesorilor mei, eu sunt iubirea partenerului meu, eu sunt darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu in ziua in care m-am nascut...tot ce am primit in viata asta se regaseste in mine si ofer la randul meu aceste lucruri minunate celor din jurul meu cu speranta ca, asa cum ei fac parte din fericirea mea, asa voi face si eu parte din a lor. Da, am dorinte spre mai bine, spre mai mult, insa asta nu ma face deloc nefericita cu ceea ce am acum, ci dimpotriva, sunt fericita ca am aspiratii inalte, ca vreau, ca pot sa le indeplinesc si ca are cine sa ma ajute in acest lucru. Deci cand spun ca sunt fericita pentru ceea ce sunt, de fapt multumesc din suflet universului intreg, cu tot ceea ce cuprinde el si cu toate persoanele din viata mea pe care le inglobeaza,  pentru ca m-a ajutat si ma ajuta in continuare in devenirea mea...

Acum ma retrag sa continui lectura unei carti despre, culmea, calatoria catre fericire:)

Tweet