Viata unui vis

L-am plasmuit la gand de seara, din freamat de dorinte, sageti spre infinit, sclipiri de nazuinte. Si am crezut ca e al meu, l-am tinut strans in mana si l-am adulmecat din cand in cand, pentru un moment...cu mirosul lui in nari, doar inchid ochii si am un strop de fericire. Dar visul creste, inghite hulpav gandurile cele mai ferite, inghite momentele de tihna, inghite amanarea. Imi scapa printre degete, e prea mare pentru palma mea si atunci se intampla ceva...nu il mai port cu mine, nu mai e al meu...acum eu sunt a lui si il urmez neputincioasa. E ca un drog, mirosul lui ma imbata, halucinatiile adeveririi ma innebunesc.

I'm chasing my dream!...si nu e usor...visul meu e viclean, se ascunde prin ungherele cele mai intunecate si cred ca l-am pierdut, dar cand sa renunt, ii simt din nou aroma...ma poarta ca un demon pe carari batute cu spini, ma poarta pe sclipiri de argint, ma poarta prin vazduhul propriei constiinte...si ma intalnesc cu mine. Ma privesc suspicioasa, imi pun intrebari, imi pun la indoiala puterile, imi pun la indoiala motivele, ridic o spranceana si dau din cap. Eu nu sunt deacord cu mine. Ce-i de facut? Visul se indeparteaza....abia ii zaresc coama pe dupa o unduire de neincredere.

Ma uit in ochii mei si imi iau la revedere... "Adio, ne intalnim in vis!"

Si pornesc dupa el. Dupa un timp, drumul pare mai usor...in departare se vad Campiile Elizee. Fruntea imi este descretita si visul se apropie de mine...ma ia de mana, si mergem impreuna pentru o fractiune de secunda.  Oo, ce fericire divina ma cuprinde! Ma ajung din urma...sunt din nou EU...eu si cu visul meu.

As vrea sa dureze o viata intreaga dar ajungem la portile Campiilor. Visul imi face semn sa ma opresc...ma priveste in ochi, ma saruta pe frunte si pleaca...se transforma in suflare de primavara si duce poleiri de speranta in lume. Aici mor visele...

Ma intristez...imi vreau visul inapoi...si imi ia ceva timp pana sa inteleg ca visul meu e acum realitatea. Dar a fost acel moment, acea sclipire de fericire pura, cand ne-am tinut de mana, eu, visul si cu mine, avand in fata realitatea.... Si totusi, pentru momentul acesta, merita tot chinul, toate stradaniile, toate starile de neputinta si toate suspinele amutite.

Visele mor cand iau forma trupeasca. Visele nu sunt ca noi, formate din trup si suflet. Noi murin cand cele doua se despart...visele mor cand cele doua se intalnesc. Si totusi ramane momentul de rascruce....

Tweet