Smochine la cuptor

Nu, Jovis Homemade Beauty nu s-a transformat peste noapte intr-un blog culinar! ...doar autoarea sa s-a apucat sa mai puna si ea mana pe cate o cratita:)) si a inceput timid, cu niste smochine la cuptor.

Sunt absolut innebunita dupa smochine. Sunt fructele mele preferate (pe acelasi loc cu ciresele, pepenii si gutuile) si as putea manca smochine in cantitati cel putin indecente:)) Pacat ca nu se gasesc asa des, multe (si ieftine) pe cat as dori eu.

Ei, si cu regretul ca nu am in curte niste smochini in gand, am cedat tentatiei si mi-am cumparat aproape un kilogram dintr-un supermarket asteptand apoi cu sufletul la gura sa ajung acasa pentru a-mi putea satisface pofta. Dar acasa, maaaare dezamagire! Smochinele, pe cate mari erau si de bine aratau, pe atat de mediocre (ca sa nu zic de-a dreptul naspa) erau la gust. Nu aduceau nici pe departe cu smochinele din gradina (a altcuiva, ca eu v-am zis ca n-am smochini in curte:D), alea dulci si bune de ti se topesc in gura, chiar daca arata mai modesc (sunt mai mici si verzi la culoare, nu mov ca astea de supermarket). Nici nu le-am putut manca...riscau sa strice imaginea zeitatii smochinesti care salasluieste in mintea mea:))

Nici sa le arunc nu puteam (la 17 lei/kg!) asa ca am gasit solutia salvatoare: le-am facut la cuptor cu vanilie si miere. Si au fost bune! Au reusit sa salveze imaginea smochinelor din intreaga lume si sa nu se faca de ras:P

Cum le-am facut? Rusinos de simplu:)) Am crestat smochinele in 4, am adaugat pe fiecare o lingurita de pasta de vanilie (merge si baton de vanilie maruntit sau pudra de vanilie) si le-am bagat la cuptor vreo 10 minute (data viitoare le las 15). Dupa ce le-am scos din cuptor, am turnat peste fiecare cate o lingurita de miere...si gata. It's that simple...and tastes incredibly!

Nu-i asa ca va lasa gura apa?
  Si apoi le-am devorat cu pofta in cateva minute :))

Yum- yum !

Oh, da, una din dorintele mele de acum in colo este sa gatesc mai des...chestii sanatoasa, usoare si care sa nu dureze mai mult de 30 de minute (cu tot cu mancat:D), asa ca sper sa nu va suparati daca o sa mai arunc cate o incercare culinara si pe aici...asa, ca sa ma motivez sa merg mai departe in  aventura asta cu cratita si polonicul:P Wish me luck!

V-am pupat!

P.S. V-ar deranja daca ati mai citi pe-aici si despre de-ale gurii? :D


6 comentarii:

  1. eu aveam la tara multi smochini dar au fost ani cu ierni geroase si s-au uscat o parte din ei, acum ce mai am fac dulceata si restul le deshidratez (cel mic imi cere dimineata la prima ora smochine;), la cuptor nu le-am pregatit pana acum o sa incerc, ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna, Ioana! Si pasta de vanilie de unde ai cumparat?? Imi poti spune ce ingrediente are? Merci! Cati

    RăspundețiȘtergere
  3. Data viitoare sa pui langa ele si niste alune de padure prajite un pic. Se potrivesc de minune! Am si eu pe blog niste poze cu smochine exact asa. :) Doar ca eu nu le-am pus la cuptor, le-am mancat asa.
    Si mie imi plac mult de tot smochinele dar spre deosebire de tine, le prefer pe acestea mov celor verzi. Stiu ca-s turcesti dar mi se par mai dulci.
    Tu mananci si coaja la ele?

    RăspundețiȘtergere
  4. @Clara:
    Da, stiu si eu ca sunt sensibili smochinii la temperaturi scazute. Dulceata de smochine n-am mancat niciodata dar cred ca e tare buna:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cati, pasta de vanilie am comandat-o de pe un site strain si ele cleiul ala din interiorul pastailor de vanilie. Dar poti folosit fara probleme si o pastaie de vanilie maruntita:)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Diana:
    Chiar o sa incerc data viitoate si cu alume rumenita...sunt sigura ca vor fi grozave!
    Mie smochinele astea mov mi s-au parut apa de ploaie pe langa cele mici si verzi de gradina...pur si simplu nu erau dulci aproape deloc si aveau o textura "batoasa" in timp ce celelalte ti se topeau in gura pur si simplu si erau extraordinar de dulci. Poate doar am nimerit eu unele mai nasoale:D
    Da, eu manans si coaja smochinelor:D

    RăspundețiȘtergere